Tara NOD – locul pribegiei lui Cain

“Nod” (in ebraica: Eretz-Nod) a reprezentat o regiune la Est de Eden sau in fata Edenului (Genesa 4:16), fiind locul unde s-a stabilit Cain dupa ce a fost izgonit de Dumnezeu, dupa ce l-a omorat pe fratele sau Abel. Biblia spune: “Apoi, Cain a iesit din Fata Domnului si a locuit in tara Nod, la rasarit de Eden.” In ebraica, “nod” este radacina verbului “a umbla, a se deplasa incoace si incolo, a pribegi”, participiul acestuia fiind folosit in Genesa 4:14, unde Cain se plange ca va deveni “pribeag”. Din punct de vedere etimologic, numele localitatii explica stilul nomad de viata al lui Cain si al urmasilor sai. Nu se cunoaste locatia acestei regiuni. Numele nu mai apare in alta sursa decat in Biblie, dar contextul sugereaza ca  a fost o regiune in care omul trebuia sa duca o viata de nomad, asa cum gasim in cele mai multe parti ale Orientului Mijlociu. Genesa 4:17 relateaza ca dupa sosirea in tara Nod, nevasta lui Cain i-a nascut un fiu, Enoh – in numele caruia el a construit primul oras. Unii considera ca atunci cand Cain a sosit in tara Nod, aceasta era locuita si ca de aici si-ar fi luat o sotie. Pe baza acestei ipoteze, unii pretind ca Dumnezeu a creat si alti oameni in afara de Adam si Eva, altfel nu ar fi avut cum sa existe tara Nod si nici nu ar fi fost posibil sa-si i-a Cain o sotie de acolo. Insa cand Moise a mentionat numele acestei regiuni in Genesa 4, cel mai probabil trebuie inteles ca acest nume nu a fost dat pana cand Cain nu s-a mutat acolo. Acest lucru este in conconrdanta cu sensul termenului “Nod” (“ratacire”, “pribegie”) – care dupa toate probabilitatile a fost dat dupa ce Dumnezeu l-a blestemat pe Cain sa fie fugar pe pamant (Genesa 4:12).