Ninive

In 1811, Claude James Rich, un om de afaceri britanic, se afla în Bagdad, la 80 km nord-est de vatra Babilonului antic. În acea perioadă i-au atras atenția anumite inscripții de pe cărămizile aduse de un coleg de-al său din zona vechiului Babilon. El a localizat mai multe movile și, ajutat de localnicii din apropiere, a făcut mai multe săpături în regiunea Babilonului de odinioară. În urma săpăturilor a descoperit câteva tăblițe de lut pe care le-a adus cu el la Bagdad. În 1820 el a vizitat localitatea Mosul, unde a petrecut 4 luni făcând săpături pe partea cealaltă a malului râului Tigru. Acolo se aflau mai multe movile despre care era convins ca ar ascunde ruinele cetății Ninive. Bănuielile sale  au fost confirmate iar în scurt timp vestea descoperirii ruinelor vechii cetăți Ninive s-a răspândit în întreaga Europă. În 1845, Sir Austen Henry Layard – arheolog, istoric de artă, autor, politician și diplomat, a identificat cu precizie vatra orașului Ninive. Este uimitor însă cum gloria de altădată a unui imperiu a fost ștearsă cu desăvîrșire, încât unii savanți au pus la îndoială veridicitatea relatărilor Bibliei cu privire la existența orașului Ninive și, implicit, a imperiului Asirian. Istoria acestei localități este de un dramatism tulburător.

Ninive a fost un vechi oraș asirian situat pe malul estic al râului Tigrului. Ruinele acestuia pot fi observate astăzi pe malul Tigrului în apropiere de Mosul, dincolo de râu, în provincia Ninawa din partea de Nord a Irakului. Originea numelui este necunoscută însă este foarte probabil să fie legată de cultul zeiței Ishtar, deoarece cuvântul de origine asiriană Ninua (în babiloniana veche Ninuwa) reprezintă o transliterare a cuvântului sumerian Nina – numele zeiței Ishtar. Ninive este menționată pentru prima dată în Scriptură în Genesa 10:11, fiind una din cetățile din Nord care au fost zidite de Nimrod sau Așur, după ce a părăsit Babilonia. Nimrod a fost fiul lui Cuș, nepotul lui Ham și stră-nepotul lui Noe. Nimrod s-a remarcat în vremea lui ca războinic sau ca un erou. A trăit inițial în Babilonia, iar mai târziu părăsit Babilonia construind în Asiria cetățile Ninive, Rehobot-Ir, Calah și Resen. Încă de la început Ninive a rivalizat cu Babilonul, care se afla în partea de sud a văii Eufratului, în vreme ce Ninive se afla la 500 km distanță în nordul văii. Mai târziu Ninive avea să devină capitala imperiului Asirian și un important centru religios pentru cultul zeiței asiriene Ishtar. Încă de la Orașul a fost construit pe o falie seismică, fapt pentru care de-alungul timpului a fost grav afectat de un număr mare de cutremure. Un astfel de eveniment a distrus primul templu închinat zeiței Ishtar – templul fiind reconstruit de către regele Manishtusu, fiul lui Sargon, în jurul anului 2300 i.d.Cr.

Orașul Ninive avea o lungime de aproape 5 km și o lățime de aproape 3 km. Dezvoltarea acestuia s-a realizat mai ales în timpul regilor Ashurnasirpal al II-lea, Sargon al II-lea , dar mai ales pe timpul lui Sanherib a făcut din Ninive un oraș cu adevărat magnific. Cruzimea

Supremația imperiului Asirian s-a întins pe durata a 3 secole în intervalul anilor 900-607 î.d.Cr.

 

Advertisements

Eridu

Eridu (in cuneiforma: Nun.ki; in sumeriana: Eridu) reprezinta un vechi oras sumerian, cunoscut astazi sub numele Abu Sharain, localitate situata in Irak – la aproximativ 22 de kilometri sud de Nasiriya. Eridu este considerat ca fiind cel mai vechi oras din lume si cel mai vechi oras din sudul Mesopotamiei. Conform traditiei, Eridu ar reprezenta totodata locul unde s-a aflat gradina Edenului. Eridu a fost caminul lu “Adapa”, adica Adam in limba babiloniana. Inscriptiile babiloniene antice afirma ca “langa Eridu era o gradina, in care se afla un pom sacru, misterios, un pom al vietii, sadit de zei, ale carui radacini erau adanci, iar ramurile ajungeau pana la cer si era aparat de duhuri protectoare si nici un om nu putea intra”. Sapaturile arheologice au aratat ca regiunea Eridu era foarte populata in trecut, inca din cele mai indepartate timpuri ale istoriei.  Eridu a reprezentat un important centru comercial, dar si religios – vestigiile scoase la suprafata demonstrand acest lucru.

 

Tara NOD – locul pribegiei lui Cain

“Nod” (in ebraica: Eretz-Nod) a reprezentat o regiune la Est de Eden sau in fata Edenului (Genesa 4:16), fiind locul unde s-a stabilit Cain dupa ce a fost izgonit de Dumnezeu, dupa ce l-a omorat pe fratele sau Abel. Biblia spune: “Apoi, Cain a iesit din Fata Domnului si a locuit in tara Nod, la rasarit de Eden.” In ebraica, “nod” este radacina verbului “a umbla, a se deplasa incoace si incolo, a pribegi”, participiul acestuia fiind folosit in Genesa 4:14, unde Cain se plange ca va deveni “pribeag”. Din punct de vedere etimologic, numele localitatii explica stilul nomad de viata al lui Cain si al urmasilor sai. Nu se cunoaste locatia acestei regiuni. Numele nu mai apare in alta sursa decat in Biblie, dar contextul sugereaza ca  a fost o regiune in care omul trebuia sa duca o viata de nomad, asa cum gasim in cele mai multe parti ale Orientului Mijlociu. Genesa 4:17 relateaza ca dupa sosirea in tara Nod, nevasta lui Cain i-a nascut un fiu, Enoh – in numele caruia el a construit primul oras. Unii considera ca atunci cand Cain a sosit in tara Nod, aceasta era locuita si ca de aici si-ar fi luat o sotie. Pe baza acestei ipoteze, unii pretind ca Dumnezeu a creat si alti oameni in afara de Adam si Eva, altfel nu ar fi avut cum sa existe tara Nod si nici nu ar fi fost posibil sa-si i-a Cain o sotie de acolo. Insa cand Moise a mentionat numele acestei regiuni in Genesa 4, cel mai probabil trebuie inteles ca acest nume nu a fost dat pana cand Cain nu s-a mutat acolo. Acest lucru este in conconrdanta cu sensul termenului “Nod” (“ratacire”, “pribegie”) – care dupa toate probabilitatile a fost dat dupa ce Dumnezeu l-a blestemat pe Cain sa fie fugar pe pamant (Genesa 4:12).